Istoriile domnilor Ţării-Romăneşti

• Istoriile domnilor Ţăriĭ-Romăneştĭ, cuprinzînd istoria munteană de la început pănă la 1688, compilate şi alcătuite de Constantin Căpitanul Filipescu. Publicate din noŭ de Nicolae Iorga, profesor la Universitatea din Bucureşti. I. V. Socecu, Bucureşti, 1902. Retrieved on 2019-11-14.

---

››› Read Istoriile domnilor Ţării-Romăneşti on Archive.org ›››

---

După văleatul ce am găsit în istorii, în vremile acestea, l^t 6938, au luat Sultan Murat Solunul, care unii îi zic Salonicul, de la Vineţeni ; că-l vănduse Andronic Paleologul în 50.000 galbeni de aur, fiind partea lui de la tată-său Manuil Împărat ; dar, căzănd în boala slăbănogiei şi neavănd ce face, au văndut această parte a lui Vineţenilor. Pentru care Ioan Împăratul, ce era atunci, fratele lui Andronic, multe au scris Turcului, avănd pace cu el, ca să nu meargă să ia acea cetate, dar el au răspuns că iaste striină cetatea, iar nu a lor, ci va să meargă să o ia ; precum au şi făcut. Ci Frăncii, fiind puţini, au fugit : iar Grecii, rămăind, multe reale au păţit, tăeţi, robiţi, despărţiţi fraţi de fraţi, de surori, de părinţi, — şi altele ca acestea. Ca acestea văzănd Ioan Paleologul, Împăratul Grecilor, s-au sfătuit să meargă la Papa de la Roma, să facă Unire Bisericilor, fiind atuncia Evghenie Papă, şi Patriarh la Ţarigrad Iosif (care au şi murit la Roma). Ci dar, scriind lui Evghenie Papii, s-au bucurat foarte, şi au trimis corăbii de au luat pe Împăratul, şi mulţi oameni învăţaţi, şi filosofi, şi cărturari. Şi, făcăndu-se sobor la Florentia, s-au aşăzat toţi şi au făcut liturghie toţi cu Papa, după aşăzările lor. Apoi, nevrănd să iscălească Vlădica de la Efes, toate lucrurile au rămas dăşarte : că nici ajutoriu n-au dat Papa şi domnii Frăncilor, şi vre un bine nu s-au făcut, că au umblat în deşărt 2 ani, şi iar în deşărt au venit.

Care, viind acasă, şi-au găsit Împărăteasa moartă, şi călugării carii era rămaşi la Ţarigrad, nu vrea să-i priimească în biserică, zicănd că sănt eritici. Ci era mare turburare între dănşii, şi den afară le făcea Turcii turburare, şi ca neşte orbi nu-şi cunoştea peirea lor. De acestea au făcut şi fac călugării !

În vremile acestea, Amurat, al doilea Împărat al Turcilor, fiind bătrăn şi bolnav de durori, au lăsat Împărat în locul lui pre fii-său Mehmet, tănăr, şi el s-au dus la Magnisia să să odihnească. Iar Mehmet, tănăr fiind, s-au dat spre vănători şi băutori, şi nu asculta pre Vizirii lui cei bătrăni şi înţelepţi. Acestea auzind Ungurii şi domnii lor, mai mult fiind rugaţi de Împăratul Ţarigradului, s-au pornit cu multe oşti Vădislav Craiul şi Ianoş, sau, cum zic alţii, Iancul, Domnul Ardealului, şi, trecănd în Ţara Turcească, au ajuns păn la Varna. Vizirii, văzănd ca aceste lucruri, şi pre Sultan Mehmet că caută ospeţele şi vănătorile, au trimis la tată-său Sultan Murat, să vie de grab, că pier cu Împărăţia lor. El, auzind, îndată au purces cu Hali[l]-Paşa, şi au venit la Ţarigrad, şi, cerănd corăbii să-i treacă, i-au dat Grecii. Vezi minte la Greci, în vremea ce ştia că au nevoie vrăjmaşii lor, atunci, să să fie nevoit să le facă mai rea poticneală, căt ar fi putut ; iar ei le făcea bine de-i trecea şi mai dăgrab ; ei, pe cum au umblat, aşa au şi păţit mai pre urmă, că au pierdut şi Împărăţia. Ci să venim la prochimen.

---

››› Continue reading the Istoriile domnilor Ţării-Romăneşti on Archive.org ›››

---